by Alexandra Cel-Mare & Ionel Tera
Poate unul dintre cele mai sensibile subiecte care poate fi supus dezbaterii, este Religia. Aceasta metalitate cu radacini datand de mai bine de 2000 de ani este poate singura doctrina care nu a fost supusa unei transformari. In timp ce societatea evolua si se moderniza, Religia ramanea in acelasi stadiu evolutiv. Conceptul de divinitate sau Dumnezeu cum mai este supranumit, este supus propriului subiectivism. Una dintre libertatile castigate este aceea de a-i conferi statutul care se potriveste cel mai bine propriilor nevoi. Pentru ca in fond si la urma urmei, Dumnezeu nu este cu nimic mai superior unui produs comercial care incearca sa raspunda nevoilor comsumatorului. Cine sunt consumatorii? Credinciosii, fanaticii, falsii profeti si altii care traiesc iluzia unei vieti marcate si conduse de divin!
O idee interesanta ar fi aceea conform careia Dumnezeu nu este decat o proiectie a inconstientului. Pentru a-I oferi si un substrat psihologic, putem adauga faptul ca religia se rezuma la indeplinirea propriilor dorinte, nevoi spirituale, materiale, emotionale sau sociale. Adoptarea religiei ca si mod de viata declanseaza o involutie interioara care urmeaza tipare copilaresti de gandire, ca si raspuns la sentimentele de neajutorare si regret. Ca toti oamenii avem o nevoie acuta de siguranta si iertare si pentru a ne satisface aceste nevoi primordiale am inventat o sursa a acestora: Dumnezeu. Astfel, putem percepe Religia ca fiind o deziluzie copilareasca cognitiva, iar ateismul ca si o maturizare spre realism.
“Dumnezeii se rezuma la trei sarcini: exorcizarea terorilor din natura, reconcilierea umanitatii in fata cruzimii propriului destin, in special in ceea ce priveste trecerea in nefiinta si compensarea suferintelor si privatiunilor impuse de viata civilizata.”(Sigmund Freud)
Dar nu ne putem limita la o singura teorie! Religia este mult mai complexa si plina de fatete care poseda, fiecare in parte, un mister greu de deslusit pentru majoritatea dintre noi!
Incerand sa disecam obiectiv si dintr-o perspectiva stiintifica, putem defini Religia ca fiind o expresie a realitatilor materiale si injustitiei economice. Astfel, problemele generate de Religie devin inevitabil probleme sociale. Religia nu este o boala, ci doar un simptom. Ea este utilizata de tirani sau dictatori pentru a-i face pe oameni sa accepte mai usor lipsurile simtite datorita saraciei, exploatarilor sau persecutiei. Ea se rezuma la stadiul de drog social sau “opiumul maselor” (Karl Marx). In plus, Religia reprezinta o institutie sociala dependenta de realitatile economice si materiale dintr-o societate. Ea nu are o istorie independenta, ci este creatura unor forte productive.
Concluzia este ca trezirea la realism nu este obligatorie, de fapt este un capriciu al unor oameni care se prea plictisesc si considera viata prea monotona. Religia, este necesara, pentru unii indispensabila, iar pentru altii suparatoare de-a dreptul. Toate stau bine acolo unde sunt, pana cand una dintre parti ajunge la fanatism. Aici, sau acolo, se rup corzile satabilitatii. “Lumea religioasa nu este decat un reflex al lumii reale.” (Karl Marx).
“If God made us in his image, we have returned him the favor” (Voltaire)







Comentarii recente