“Where knowledge ends, religion begins” Benjamin Disraeli

by Alexandra Cel-Mare & Ionel Tera

Poate unul dintre cele mai sensibile subiecte care poate fi supus dezbaterii, este Religia. Aceasta metalitate cu radacini datand de mai bine de 2000 de ani este poate singura doctrina care nu a fost supusa unei transformari. In timp ce societatea evolua si se moderniza, Religia ramanea in acelasi stadiu evolutiv. Conceptul de divinitate sau Dumnezeu cum mai este supranumit, este supus propriului subiectivism. Una dintre libertatile castigate este aceea de a-i conferi statutul care se potriveste cel mai bine propriilor nevoi. Pentru ca in fond si la urma urmei, Dumnezeu nu este cu nimic mai superior unui produs comercial care incearca sa raspunda nevoilor comsumatorului. Cine sunt consumatorii? Credinciosii, fanaticii, falsii profeti si altii care traiesc iluzia unei vieti marcate si conduse de divin!

O idee interesanta ar fi aceea conform careia Dumnezeu nu este decat o proiectie a inconstientului. Pentru a-I oferi si un substrat psihologic, putem adauga faptul ca religia se rezuma la indeplinirea propriilor dorinte, nevoi spirituale, materiale, emotionale sau sociale. Adoptarea religiei ca si mod de viata declanseaza o involutie interioara care urmeaza tipare copilaresti de gandire, ca si raspuns la sentimentele de neajutorare si regret. Ca toti oamenii avem o nevoie acuta de siguranta si iertare si pentru a ne satisface aceste nevoi primordiale am inventat o sursa a acestora: Dumnezeu. Astfel, putem percepe Religia ca fiind o deziluzie copilareasca cognitiva, iar ateismul ca si o maturizare spre realism.

“Dumnezeii se rezuma la trei sarcini: exorcizarea terorilor din natura, reconcilierea umanitatii in fata cruzimii propriului destin, in special in ceea ce priveste trecerea in nefiinta si compensarea suferintelor si privatiunilor impuse de viata civilizata.”(Sigmund Freud)

Dar nu ne putem limita la o singura teorie! Religia este mult mai complexa si plina de fatete care poseda, fiecare in parte, un mister greu de deslusit pentru majoritatea dintre noi!

Incerand sa disecam obiectiv si dintr-o perspectiva stiintifica, putem defini Religia ca fiind o expresie a realitatilor materiale si injustitiei economice. Astfel, problemele generate de Religie devin inevitabil probleme sociale. Religia nu este o boala, ci doar un simptom. Ea este utilizata de tirani sau dictatori pentru a-i face pe oameni sa accepte mai usor lipsurile simtite datorita saraciei, exploatarilor sau persecutiei. Ea se rezuma la stadiul de drog social sau “opiumul maselor” (Karl Marx). In plus, Religia reprezinta o institutie sociala dependenta de realitatile economice si materiale dintr-o societate. Ea nu are o istorie independenta, ci este creatura unor forte productive.

Concluzia este ca trezirea la realism nu este obligatorie, de fapt este un capriciu al unor oameni care se prea plictisesc si considera viata prea monotona. Religia, este necesara, pentru unii indispensabila, iar pentru altii suparatoare de-a dreptul. Toate stau bine acolo unde sunt, pana cand una dintre parti ajunge la fanatism. Aici, sau acolo, se rup corzile satabilitatii. “Lumea religioasa nu este decat un reflex al lumii reale.” (Karl Marx).

“If God made us in his image, we have returned him the favor” (Voltaire)

“Ce mai e viaţa fără capacitatea de a lua decizii tembele?” Gregory House

By Ioana

Eu m-am plictisit de personajele pozitive, sportive şi întelegătoare ce injectează steroizi în culise dar promovează o imagine bio şi/sau eco. Bine că în sincron cu mine mai gândea şi David Shore regizorul serialului Dr. House. Totul se raportează la personajul principal Gregory House, medic specializat în diagnosticări şi în boli rare. Un personaj arogant, cinic, mizantrop, un om dificil, plin de păcate, antisocial şi lista de ’calităţi’ poate continua. Recunosc că ador să urmăresc un asemnea personaj cu aşa priză pe realitate.

Deşi nu are un fanclub local  gasesc o suma de Dr. House la fiecare pas. Tot mai mulţi indivizi decupează personalitatea doctorului genial şi o însuşesc. Nu cunosc un alt personaj mai copiat, poate doar MJ. Iar spectrul de fanatici  e foarte larg de la copii ce încă nu au buletin până la profesori universitari, moderatori tv  şi oameni politici. Poate nu ar fi rău să deschidă ochii  acest serial dar distincţia între un doctor genial şi un nimeni din Romania trebuie facută.  Imitatul devine obesesiv/patologic în unele cazuri, clona însuşind toate gesturile, stilul arogant şi plictisit  până şi aspectul distructiv şi antisocial ce îl afisează Dr. House. Toate acestea, fără a cântării o secundă dacă statutul lor este cel de geniu. Aroganţa cere o bază solidă, reprezentată de o serie de calităţi ce te fac  extraordinar în ceea ce întreprinzi, indispensabil în poziţia ta.

Dezamagitor  este că aceste postere umblătoare cu Dr. House nu realizează că nu îşi permit un comportamnet antisocial şi arogant şi se pierd, fiind aruncaţi la gunoi. Iar ajunşi jos demonstreză o altă materie cenuşie decât a personajului nereuşind să se ridice.

Iar, imbecilitatea fiind dusă la extrem prin plaiurile noastre, se ajunge la un moment dat la copia copiei lu House.

Nu mai da copy-paste la House dacă nu eşti sigur pe bisturiul tău!

Sursa foto

Inteligenţa la români

Noi românii ne lăudăm că suntem descurcăreţi, că putem face de toate. Da, bine, aşa o fi. Să ne uităm puţin în jurul nostru. Traian Băsescu preşedinte. Ok, îl respect  pentru priza sa la popor şi pentru capacitatea de ai prosti pe proşti.

Să  mai întoarcem capul prin ţărişoara noastră ….. vedem că noua Europa Liberă, televiziunea în care acum, toţi mai marii ţării vin şi îşi explică proiectele care vor scoate România din criză este OTV.  Credibilitatea la popor este incredibilă, având în vedere că în trecut s-au prezentat următoarele specimene de o inteligenţă specifică găinii.

AVERTISMENT, URMĂTOARELE IMAGINI SUNT ŞOCANTE, LE URMĂRIŢI PE PROPRIA RĂSPUNDERE.

Cotrobăind, nu mult, doar până la CEL MAI VIZITAT SITE DIN ROMÂNIA (www.cancan.ro), să vedem cum doamna Zăvoranu îşi stropeşte cu propria urină maşina, pentru a „alunga vrăjile” făcute asupra familiei ei.
Până la urmă, românul nostru de fapt, încearcă să iasă din rahatul în care s-a băgat. Se descurcă excelent, dar, din păcate, a început să îi placa acolo. Când iese de tot, imposibil să nu faca ceva care să îl aducă în starea iniţială.

Hai să râdem fraţilor, măcar ne tavălim în chinuri cu zâmbetul pe buze.

Circ fără pâine

By Ioana V

Etnogeneza românilor a fost profund marcata de cucerirea Daciei de către romani, colonizarea, romanizarea dacilor, continuitatea populaţiei daco-romane în condiţiile convieţuirii cu populaţiile migratoare, ducând în final la crearea unei etnii distincte în spaţiul central-sud-est european .

În pofida splendorii Romei antice, scriitorul Juvenal (130 d.Hr.) a criticat  contemporanii săi că aceştia nu mai cereau statului decât sa le umple burţile şi sa le distragă atenţia cu circenses (luptele gladiatorilor din arena) de la treburi mai importante.Panem et circenses subliniază faptul ca poporul de rând are nevoie,pentru a rămane pasiv, doar de pâine şi circ.

Acest concept are aceeaşi veridicitate azi 2010 ca în 130 d.Hr se pare că nu au ajuns 1880 de ani să facem următorul pas pe scara evoluţiei. Oameni contemporani mie sunt absorbiţi de circul grotesc ce se petrece în jurul lor fiind pasivi, mai rău promovândul. Dacă în Roma antica atrocităţile se întâmplau în Coloseum azi posturi tv, radio, reviste, toată media  s-au specializat în a difuza scandaluri, bârfe şi exagerări.Nu pot să nu observ panta exponenţială a grotescului ce se difuzează. Dacă acum câţiva ani ne şocam de violul unei fetiţe de 5 ani azi reprezintă o infractiune prea banală pentru ştirile de la ora  17:00. Totuşi scopul este acelaşi de 2000 de ani, anume de a ne fura ochii, mintea  imputând raţiunea ce întreabă şi analizează societatea.

Cu toate acestea… instinctul meu primar de supravieţuire ar fi satisfăcut de o pâine sigură, doar că România ca la  orice furt al unui concept abstract o face furând forma fără fond. Rezultatul: avem circ, avem şi foame. Poate romanii erau făcuţi din altă plămadă şi nu ar fi acceptat foamea. Nepoţii lor, românii o acceptă zâmbind cu ochii lipiţi pe OTV.

Ca să nu fiu acuzată că vorbesc din basme am sa ofer ca exemplu CV-ul politic al preşedintelui în funcţie,Traian Băsescu.

1991-1992 Ministrul Transporturilor în Guvernele Roman şi Stolojan;

1992-1996 Deputat al Partidului Democrat şi Vicepreşedintele Comisiei de Industrie şi Servicii a Camerei Deputaţilor

1996–2000 Ministru, Ministerul Transporturilor în guvernele V.Ciorbea, R.Vasile şi M.Isărescu

20 decembrie 2004 – prezent Preşedinte al României

Dar la ultimele alegeri a fost ales preşedinte iar.De ce?Dacă în anii petrecuţi ca şi ministru al transporturilor sau preşedinte nu a făcut nimic remarcabil pentru infrastructura rutieră a României, înseamnă că nu l-am ales că ne deranjează gropile ci pentru că ne place circul ce îl produce şi îl înconjoară. Aş putea găsi cel puţin încă 20 de direcţii în care marinarul Traian este impotent (desigur politic vorbind).

Mesaj pentru toţi ce au pus ştampila pe chelia lui:

Ai dreptul să taci dacă îţi rupi maşina în groapa din faţa blocului, mergi cu autobuzul şi nu ratezi OTV-ul diseră. Poate o găsim pe Elodia într-un şanţ  din faţa  Palatului Cotroceni.

SURSĂ FOTO

Hai să sfinţim…..blogul!!!

Haideţi să sfinţim orice. Să binecuvântăm portofelul, să sfinţim banii, să dăm dezlegare la toate cele necurate.
Am plăcerea de a privi cum religia creştină decade. Noi evoluăm, religia nu! Bucuria mea este că suntem suficient de inteligenţi să nu ne mai închistăm în idioţenii, precum că porcii zboară.
Enjoy! Un personaj care împărtăşeşte ideea aceeasta.

Acesta este un articol de încălzire, o “introducţiune”, cum spunea Caragiale.

Nu mai pot cu Valentines

By Ioana

Mi-am propus sa îl sufoc pe Cupidon cu o inimă de pluş.
Au trecut două luni de la ultima ocazie de a demonstra ipocrizia şi de a arunca cu banii pe geam, s-a remediat situaţia financiară în ianuarie. Acum e nevoie de încă o scuză să mărşăluim prin mall-uri în căutarea cadoului ce ne demonstrează cât de superficiale sunt legăturile dintre noi. Indiferent de buget cadoul trebuie să fie direct proporţional cu kilogramele de silicon îndesate sub piele şi întodeauna suplimentat cu o inimioară de pluş.
Bomboane le înţeleg, pentru ciocolată pot inventa oricând scuze. Cel puţin ciocolata creşte nivelul de serotonină (hormonul care îţi asigură starea de bună dispoziţie şi de calm). În schimb inimioarele de pluş ma oripilează…cât de macabru e să daruieşti o cârpă în forma aproximativă a unui organ? De fapt e un clişeu expirat, tâmpit, şi posibilitatea de a face o gramadă de bani cu nişte inutilităţi pe care anumite personaje le cumpără.
Inima sau cordul este organul reprezentativ al aparatului cardiovascular, ea fiind situată în cutia toracică. Are un rol vital în circulaţia sângelui şi implicit în menţinerea vieţii.
Frecvenţa cardiacă normală este de 75 bătăi pe minut, cu un debit cardiac de 3-4 l/min.
Deci inima e prea ocupată sa te ţina in viaţă decât să ţină minte cu cine, când şi unde.
Pe de altă parte creierul ţine mine şi mai face ceva , declanşează producţia de endorfine.
Emotiile, efortul dus la extrem şi orice alt stres sub care e supus corpul provoacă descărcări de endorfine. Relatia chimica de inducţie dintre emotii şi centrul cerebral al plăcerii poate diminua anxietatea şi depresiile, dând întâietate stărilor de încredere în sine, de atitudine pozitivă şi de veselie, printr-un mecanism intern de autoprotecţie.
Endorfinele actionează ca orice drog, ele sunt vinovate pentru depentenţa ce o resimte orice indrăgostit faţă de persoana idealizata. As inţelege jucării de pluş in formă de creier cel puţin ar fi medical valabile. Sau dacă stau bine să mă gândesc, până inventează sarbatori americăneşti stupide, mai bine ar revoluţiona ştiinta cu ceva mai interesant decat feromonii.
Nu mă pot lupta cu tradiţia deja instalată şi nici cu sutele de referinţe din folclor ce leaga trăirile afective de inima. Totusi de ce e nu există şi rinichii, splina, ficatul sau poate intestine de pluş, doar tot un proverb românesc spune că “dragostea trece prin stomac”.Şi dacă vorbim de dragoste pun o intrebare.Voi cu ce faceti dragoste? sigur nu cu inima ..de ce nu mortalizaţi acele oragane şi le faceţi cadou? Nu doresc să dezvolt partea carnală a relaţiilor dar nu era corect să o omit.
Dar cât dureaza iubirea? Potrivit cercetătorilor, in medie 12-17 luni. În princpiu, această perioadă este suficientă pentru a obţine reciprocitate sau a primi un refuz categoric.Deci preţul unei jucarii de pluş este preţul corect pentru mulţi.
Aceasta ipocrizie aproape că ajunge Crăciunul. De Crăciun eşti mai bun, iar în celelalte zile nu? De Valentine îi araţi persoanei de langă tine cat de mult o iubeşti, iar în celelate zile îţi baţi joc de relaţie.
Pe final, nu rămâne decât să urez cuplurilor fericite, “Happy Valentines”!

Despre sentimente

Un subiect care nu ma caracterizează şi nu îl scriu cu deosebită plăcere, dar este binevenit înainte de Valentines Day. Acum nu descriu decât sentimentele dintr-un cuplu.
Încep prin a spune că nu există sentimente într-o relaţie, decât substanţe chimice care provoacă dependenţă sexuală faţă de consoartă. Sentimentul pe care majoritatea îl numesc iubire, este de fapt un anumit amestec de hormoni pe care organismul uman îl secretă într-o anumită cantitate pentru fiecare tip de persoană, chiar şi atunci când te gandeşti la numele persoanei respective.
Şi bineînţeles, fiind doar chimie, există şi anumite erori, anumite persoane care sunt ”sentimental deficitare”. În primul rând există o mulţime de persoane care se îndrăgostesc foarte repede, devin dependenţi si obsedaţi de persoana de lângă ei. Pe aceste persoane o să le auziţi deseori cu alinturi de genul: „iubitu(a)”, „dragostea mea”, „bebe”, etc. Deficitul este că, nefiind siguri pe relaţia lor, îşi marchează teritoriul cu asemenea cuvinte pentru ca lumea să poată observa că relaţia este a lor şi nu care cumva să incerce să se întrepună cineva între ei. Tipul de persoane care mă dezgustă, îmi provoacă o stare de „Ce dracu, caut eu aici? De ce naiba trebuie să îi aud?”.
Ca o răutate, ce îmi face mie ziua mai bună, aceste persoane reuşesc foarte greu să intremeze o relaţie de lungă durată. Dar, cireaşa de pe tort pentru mine, este situaţia despărăţirii, nimic nu este mai frumos decât să priveşti cum persoana deficitara sentimental maltratează pur si simplu fosta iubită cu o grămada de dulcegării si se înjoseşte in ultimul hal in faţa ei în speranţa împăcării. Minunat, nu?
Am lăsat pe ultima parte, rarităţile abolute, persoanele care ajung greu sau aproape deloc la sentimente. Acestea sunt acele persoane care rănesc o gramadă de „suflete”,.Le place relaţia, sexualitatea, dar, aproape niciodata organismul lor nu reuşeşte să creeze dependenţa necesară pentru a suferi după o persoană.
Cu această postare, şi cu urmatoarea, nu rămane decât să vă urez Happy Valentines.