Jane
“Vorbitor în numele morţilor”, cel de-al doilea roman din seria celor dedicate lui Ender, este o creaţie în care personajul principal se transformă într-o cu totul altă persoană. Ender se metamorfozează dintr-o fiinţă neînţeleasa, într-un personaj matur, responsabil, conştient de propriile probleme interioare, dobândind autoritatea unei pseudo religii create de el însuşi.
Dacă ar fi să limitez esenţa acestei poveşti scrise de Orson Scott Card, a-şi restrânge-o la două idei primordiale:
- Cea a cultului de Vorbitor în numele morţilor – ideea în jurul căreia gravitează întreaga poveste şi care se poate spune că reprezintă primul sezon din serialul Stargate SG-1. Ender avea doar 37 de ani când îşi uita numele şi devine unul dintre peudo preoţii care trebuie să vorbească despre cei morţi, cu seninătate, fără ascunzişuri.
- Poate ideea care mi-a rămas cel mai bine întipărită în minte, Jane – acest personaj mirific prin care autorul încearcă să ne determine să acceptăm realitatea. Şi anume, faptul că odată cu apariţia internetului, suntem condamnaţi unei vieţi “publice”, la care toată lumea are acces doar printr-un simplu click. Chiar daca ne este greu sa acceptăm acest lucru, cotidianul ne confirmă acest adevăr surd, iar Orson Scott Card, expune problema într-un mod accessibil tuturor, până şi profanilor.
DAR, pentru că întotdeuna există un dar, mereu mi-am dorit să am nestemata din urechea lui Ender, să pot sa ştiu tot ceea ce se întâmplă în jurul meu, să fiu la curent cu toate noutăţile, şi nu în ultimul rând, să posed o avere considerabilă, fără nici un efort. Bineînţeles că, toate aceste privilegii nemeritate, poate, aduc cu sine o serie de probleme. Viaţa personală devine inevitabil publică, rişti să te îndragosteşti de o persoană virtuală, dar care în imaterialitatea ei îţi oferă tot ceea ce ai căutat până atunci.
Ficţiunea, rămâne ficţiune! Realitatea, realitate! Cărţile SF o îmbrăcaminte perfectă pentru psihologie pură, iar Orson Scott Card un maestru în arta creării personajelor şi a cunoaşterii firii umane, iar eu o să închei cu descrierea hologramei lui Jane în viziunea mea: „ Întotdeauna mi-am imaginat-o pe Jane ca fiind o fiinţă cu ochii negri foarte patrunzători, părul negru în concordanţă cu spiritul intelectual, trăsături fine de copilă, iar comportamentul de fiinţă inocentă, dar, care are puterea de a întoarce lumea cu susul in jos, doar printr-o mişcare sigură şi o privire oximoronică (inocentă, dar în acelaşi timp malefică)”.
